Învățare

Nu învățăm doar cu mintea. Învățăm și cu emoțiile.

De ce informația corectă nu este suficientă atunci când vrem ca oamenii să învețe, să se schimbe sau să aplice ceva nou

Cadru editorial despre legătura dintre stare emoțională, atenție și învățare

Mult timp am tratat învățarea ca pe un proces aproape mecanic: oferi informația potrivită, o explici suficient de bine și, dacă omul este atent, va învăța.

În practică, lucrurile sunt mai complicate. Oamenii nu intră într-o sală de training, într-o conversație de coaching sau într-o ședință de feedback lăsându-și emoțiile la ușă. Vin cu ele. Iar felul în care se simt schimbă ce observă, ce întreabă, ce își amintesc și cât de dispuși sunt să încerce ceva nou.

Informația nu intră într-un vid

Când învățăm, nu procesăm doar conținut. Procesăm și contextul în care acel conținut apare.

Contează dacă simțim că putem pune o întrebare fără să fim judecați. Contează dacă putem spune «nu am înțeles». Contează dacă feedbackul este perceput ca o invitație la progres sau ca o amenințare la competența noastră.

Aceeași informație poate produce curiozitate într-un context și defensivitate în altul. De aceea, calitatea unei experiențe de învățare nu se măsoară doar prin cât conținut a fost livrat.

Atașament și autenticitate

În lucrarea pe care am scris-o în 2020 despre emoții și învățare, am pornit de la două nevoi umane importante: atașamentul și autenticitatea.

Avem nevoie să aparținem și să păstrăm relații semnificative. În același timp, avem nevoie să putem rămâne conectați la ceea ce observăm, simțim și considerăm important pentru noi.

În contexte de învățare, tensiunea dintre cele două poate apărea foarte simplu: spun ceea ce cred sau spun ceea ce cred că se așteaptă de la mine? Pun întrebarea care mă preocupă sau tac pentru a nu părea nepregătit? Încerc ceva nou sau aleg varianta care mă expune cel mai puțin?

Siguranța nu înseamnă confort permanent

A crea un context bun de învățare nu înseamnă să eliminăm orice disconfort. Învățarea reală presupune uneori frustrare, incertitudine și întâlnirea cu propriile limite.

Diferența este dacă omul poate rămâne curios în acel disconfort sau simte că trebuie să se apere de el.

Un trainer bun nu face lucrurile ușoare cu orice preț. Creează suficientă încredere încât oamenii să poată lucra cu lucrurile dificile fără să își consume toată energia protejându-și imaginea.

Din idee în practică

Vrei să duci ideea în practică?

Vezi cum construim programele pentru organizații

Feedbackul este și o experiență emoțională

Putem construi feedbackul perfect logic și totuși să nu obținem schimbarea pe care o așteptăm.

Pentru că omul nu aude doar informația. Aude și ce crede că spune acea informație despre el: sunt suficient de bun? am greșit? mai am încrederea celuilalt? ce se așteaptă acum de la mine?

De aceea, înainte să mai adăugăm încă o explicație, poate merită să verificăm ce a înțeles celălalt și ce se întâmplă pentru el în conversație.

Nu poți forța curiozitatea, dar îi poți face loc

Oamenii învață mai bine când pot participa activ la proces: când pot întreba, compara, testa, greși, reformula și conecta ideile noi cu situații pe care le cunosc deja.

Asta schimbă și rolul trainerului sau al liderului. Nu mai este doar persoana care știe și transmite. Devine și persoana care creează condițiile pentru ca ceilalți să poată gândi.

Uneori o întrebare bună produce mai multă învățare decât încă zece slide-uri. PowerPoint va supraviețui, probabil.

Ce facem diferit atunci când luăm emoțiile în serios

Începem să observăm oamenii, nu doar agenda. Lăsăm loc pentru întrebări reale. Separăm provocarea de umilire. Nu confundăm tăcerea cu înțelegerea și nici acordul rapid cu învățarea.

Mai ales, acceptăm că dezvoltarea profesională nu este doar transfer de informație. Este un proces în care oamenii încearcă să integreze ceva nou în felul în care gândesc și acționează.

Iar când vrem ca o idee să devină comportament, emoțiile nu sunt o distragere de la proces. Sunt deja parte din el.

Poate că întrebarea utilă după un training nu este doar «Ce au învățat?». Poate merită să întrebăm și «Ce i-a făcut suficient de curioși încât să încerce?»

Pentru organizații

Vezi programele corporate

Surse și context

Articol dezvoltat pornind din lucrarea «Emotions And How They Affect Our Learning», publicată de Bogdan Vizitiu în cadrul International Coach Academy în 2020.

Lucrezi cu o situație asemănătoare?

Începe o conversație
Înapoi la resurse