„Tu ce crezi că aș putea face?”
Este o întrebare perfect legitimă.
Doar că răspunsul depinde foarte mult de rolul în care mă aflu în conversația respectivă.
Dacă sunt consultant, este posibil ca exact pentru perspectiva și experiența mea să fi fost chemat.
Dacă sunt coach, lucrurile stau diferit.
Distincția contează mai mult decât pare.
Când poate fi utilă consultanța
Uneori problema este relativ simplă: nu știi ceva ce altcineva știe. Ai nevoie de expertiză.
Cum construim procesul comercial? Cum reorganizăm echipa? Cum implementăm un CRM? Cum structurăm un sistem de KPI?
Într-un astfel de context, consultantul poate analiza situația și poate propune soluții.
Valoarea vine, în mare parte, din experiența și expertiza lui.
Ar fi destul de absurd să aduci un expert pentru experiența lui, iar el să răspundă fiecărei întrebări cu: „Tu ce crezi?”
Când poate fi util coachingul
Există însă situații în care problema nu este lipsa unei soluții externe. Poate ai deja trei.
Problema este alegerea. Sau felul în care rolul tău influențează decizia. Sau o conversație pe care o eviți. Sau faptul că ai încercat aceeași soluție de mai multe ori și obții același rezultat.
Aici răspunsul unui expert poate fi interesant, dar nu neapărat suficient.
Pentru că tu vei trăi cu decizia. Tu vei avea conversația. Tu vei lucra în sistemul respectiv după ce întâlnirea se termină.
În coaching, responsabilitatea nu se mută la coach. Rămâne la client.
„Dar coachul are experiență. De ce să nu mi-o spună?”
E o întrebare bună.
Un coach nu își pierde experiența profesională când intră într-o conversație de coaching. Dar poate alege foarte atent cum o folosește.
Există o diferență între „Am observat ceva. Vrei să explorăm?” și „Am mai văzut situația asta. Eu aș face așa.”
În prima variantă, experiența poate susține conversația. În a doua, conversația se apropie deja de consultanță sau mentoring.
Nimic greșit în asta, dacă este clar pentru ambele părți ce tip de proces are loc.
Confuzia apare când numim coaching ceva ce funcționează, de fapt, ca advice giving.
Din idee în practică
Vrei să duci ideea în practică?
Vezi opțiunile de coachingUneori ai nevoie de ambele. Doar că sunt conversații diferite.
Un manager poate avea nevoie de consultanță pentru a construi un proces de vânzări și de coaching pentru felul în care conduce echipa care îl aplică.
Un antreprenor poate avea nevoie de un specialist financiar pentru cifre și de un coach pentru o decizie pe care o amână de șase luni.
Procesele se pot completa. Dar este util să știm în ce conversație suntem.
Altfel apare repede confuzia. Clientul așteaptă un răspuns. Coachul încearcă să creeze spațiu pentru explorare.
După 40 de minute, ambii oameni sunt ușor iritați și nimeni nu știe exact de ce.
Trei întrebări simple
Când nu știi ce tip de ajutor ar fi mai potrivit, eu aș începe aici:
Îmi lipsește expertiza sau îmi lipsește claritatea?
Dacă cineva cu experiență mi-ar oferi o soluție foarte bună, aș putea și aș vrea să o aplic?
Problema este în sistem sau în felul în care eu funcționez în acel sistem?
Nu sunt diagnostice perfecte. Dar pot orienta conversația.
Ce se întâmplă în executive coaching
Într-un proces de executive coaching, Bogdan nu intră în conversație pentru a decide în locul clientului.
Punctul de plecare este situația reală: o decizie, un rol, o relație profesională, o perioadă de schimbare sau un blocaj.
De acolo, conversația poate face mai vizibile problema, ipotezele, opțiunile și ceea ce poate fi testat diferit în practică.
Uneori rezultatul este o decizie. Alteori este o conversație. Alteori este descoperirea faptului că întrebarea cu care ai venit nu era, de fapt, întrebarea importantă.
Coachingul nu este întotdeauna răspunsul. Nici consultanța.
Partea utilă este să nu alegem instrumentul înainte să înțelegem problema.
Poate că întrebarea utilă nu este „Care dintre ele este mai bună?”, ci „Ce fel de problemă încerc să rezolv?”
Lucrezi cu o situație asemănătoare?
Începe o conversație